Jelena Tomasevic - Oro

DESPRE AJUTORUL EUROPEAN PENTRU ROMÂNIA.

A fost odată un ţăran român, sărac şi cinstit. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări şi nouă tări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia. Intr-o bună zi şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Tăranul a gustat cu măsură din bucate şi, nerăbdator, şi-a spus păsul: "Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape patru-cinci luni pe an. Ca să lucrez bine, aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât iţi cer". Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit: "Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg... Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană - Armani. Ţine de frig, de ploaie." Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă zicând: "Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic". A trecut iarna şi, din gerurile sale cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat la picior. Apoi vara a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi: "Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine". Doamna l-a privit cu înţelegere, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouţă. "Dacă-i degeaba, merită s-o iau", îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac. Iarna a trecut cu chiu cu vai şi, în afara altui deget de la picior, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primăvara, vara, iar toamna tăranul şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască. Totuşi nu s-a dat bătut. An după an, a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i le amputeze. Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniune, care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi telecomandă. Omul a mulţumit, şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasă a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frica de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul. În prag de iarnă, ţăranul s-a pomenit astfel fără nicio bască. Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniune şi i-a spus: "Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi, acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi". Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi, gânditoare, i-a spus: "Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că tu nu mai poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască!" Cu deosebita consideratiune, UNIUNEA EUROPEANĂ

Discutie Florin Zamfirescu despre Rosia Montana

Dacă cei + 25 000 de oameni ieşiţi în stradă în Bucureşti ,10 000 în Cluj, alte câteva mii în toata ţara şi 12 oraşe de pe glob nu au miscat inca aceasta Natiune Romana sau mai bine spus nu suntem luati in seaman de cei pe care noi I-am votat, asculti-l pe maestrul Florin Zamfirescu (scăpat în direct la Antena 3) cum vorbeste despre Roşia MOntana de ţi se ridică părul pe mână!! Nu stiu care sunt motivele insa clipul a fost blocat pe Youtube "due to a copyright claim by SC ANTENA 3 SA." Oricum discutia este interesanta. Vizionare placuta : https://www.facebook.com/photo.php?v=10200380135538242&set=vb.1600976252&type=2&theater sau acest link : http://fbcdn-video-a.akamaihd.net/hvideo-ak-ash1/v/742153_10200380145618494_30298079_n.mp4?oh=85dd5a7cc601cd4ad5393f1e88493924&oe=523A6327&__gda__=1379609476_7e99a414ff4695f063cde3cb6e1081a3

Despre proiectul Roșia Montană!

In special pentru romanii ignoranti, care asculta la povestile fanteziste ale celor fara minte de la mediul inconjurator. 

A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Roșia Montană, ca inginer geolog șef. Este omul care știe cel mai bine din România ce zăcăminte sînt acolo. Și cu toate astea, niciun ministru din România nu a fost curios să îi ceară opinia. Citiți mai jos ce crede specialistul Aurel Sântimbrean despre proiectul Roșia Montană. Reporter: Care-i cea mai mare problemă a proiectului Roșia Montană? Aurel Sântimbrean: Discuțiile nesfîrșite în necunoștință de cauză. Nu am văzut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care să discute problema cum trebuie. Trebuie să analizeze specialiștii. Să se facă dezbateri televizate cu specialiști, nu să vorbească oricine. Rep.: Unul dintre specialiști sînteți dumneavoastră… A.S.: Am pretenția, și mi-e jenă că o afirm, că sînt cel care cunoaște cel mai bine zăcămîntul de la Roșia Montană. Rep.: Cît aur este acolo? A.S.: Aur este mult. Aș vrea să vă spun că zăcămîntul de la Roșia Montană îi un unicat. Astăzi, dacă merg cu dumneata la Roșia Montană și dezlipim o bucată de rocă cu tîrnăcopul, o măcinăm și spălăm acel măciniș cu apă, obținem aur. Rep.: Dar foarte puțin, bănuiesc. A.S.: Da, dar la nivelul tîrnăcopului. Mii de ani oameni așa au trăit, la nivelul tîrnăcopului și al lopeții. Azi un gram, mîine zece, poimîine nimic. Acum, trebuie să știți că cei de la Gold Corporation exagerează în privința cantității de aur pe care cică o vor extrage. Rep.: Dar de ce să spună că e mai mult aur decît în realitate? A.S.: Nu știu, bănuiesc că au interese pe bursă. În muntele Cetate și în muntele Cârnic sînt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumpărat documentația noastră, situația zăcămîntului de la Roșia Montană, făcută în 1985. Documentația a fost făcută sub semnătura mea, eram inginer-șef, aveam ultima semnătură. Documentația făcea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu. Ei, pe baza documentației noastre, au recalculat că zăcămînt ar fi 218 milioane de tone de minereu din care se pot recupera 300 tone de aur și 1600 tone de argint. Eu la o discuție cu planurile pe masă, pot să le arăt că zăcămintele aurifere de la Roșia Montană sînt distribuite pe verticală. Zonele cele mai bogate au fost și sînt la suprafață și cu cît cobori, conținutul în aur scade. La muntele Cetate, dacă la suprafață conținutul e de 3 grame, la o adîncime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Vă dați seama ce diferență? S-ar putea să aibă surprize… Rep.: În munții ăștia care vor fi rași de pe suprafața pămîntului e doar aur și argint, nu mai sînt cumva și alte metale rare? A.S.: Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiează prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o probă de 350 kilograme de zăcămînt și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare. Vreau să vă prezint cîteva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tonă, argint – 11, 7 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame pe tonă, molibden – 10 grame pe tonă, vanadiu – 2500 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă. Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale. Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fără să plătească nimic? A.S.: Nimeni nu vorbește despre ele. În orice discuție se vorbește de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbește absolut nimeni. Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul. Rep.: Pfaaai de capul meu! Dar, ca preț, care sînt mai valoroase, tonele de aur și argint sau și mai multele tone din celelalte metale? A.S.: Cantitățile din celelalte metale sînt mai valoroase decît cele 300 tone de aur și cele 1600 tone de argint. Într-un document întocmit de un grup de profesori de la ASE – București se spune, pe calcule, nu pe povești, că valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît valoarea aurului și argintului de acolo. Rep.: Pe lîngă aceste alte metale rare, mai e și problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica în valute. A.S.: Absolut. Sînt șapte biserici: una greco-catolică în Roșia, de la 1741, apoi una ortodoxă, de la 1620, biserica ortodoxă din Corna, de la 1710, biserica greco-catolică din Corna, de pe la 1846 și restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumită în toți Apusenii, cu Mihăilă Gritta, care a trăit între 1762-1837 și care a găsit în galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a făcut șapte biserici și șapte școli confesionale în Munții Apuseni. Cine mai face așa ceva azi? Noi cică vom scoate 300 tone de aur, cu prețul căruia vom rade de pe fața pămîntului două localități cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu șapte biserici vechi, cu galerii romane unice în Europa, care pot fi vizitate în frac și cu pantofi cu lac, atît de bine-s amenajate și păstrate.

Filmul tentativei de sinucidere a lui Adrian Nastase

Filmul tentativei de sinucidere a lui Adrian Nastase Posted by Radu Tudor on June 21st, 2012
 (toate datele au fost preluate de pe blogul lui Radu Tudor - analist politic si militar.)

Filmul unei seri de groaza in strada Zambaccian. Miercuri, 20 Iunie.
Dupa pronuntarea condamnarii cu executare pentru Adrian Nastase si restul persoanelor in dosarul “Trofeul calitatii”, ministrul de interne Ioan Rus l-a sunat pe fostul prim ministru pentru a se pune de acord in privind modalitatii de a-l aduce in arestul politiei. Ioan Rus i-a spus lui Nastase ca exista doua variante care sa-l fereasca de imaginea unui fost prim ministru plimbat cu niste catuse la maini prin fata camerelor de luat vederi :
a) fie se prezinta singur la sediul Directiei Cercetari Penale, arestul din Rahova, pentru a fi incarcerat
b) este trimisa o echipa de politie la el acasa, cu geamuri fumurii, care sa intre in garaj, sa intre toti in masina si sa demareze spre Rahova
Adrian Nastase i-a replicat lui Ioan Rus la telefon : “Acest lucru nu se va intampla niciodata. Eu nu voi parasi domiciliul meu. E in puterea mea sa decid asta”
La insistentele ministrului de interne ca toata procedura ridicarii de la domiciliu sa se desfasoare in termeni agreati de comun acord, Nastase a replicat dur : “N-are nici un rost sa insisti. Eu nu voi ajunge in arest. Voi decide singur ce am de facut”.
Din aceasta convorbire a reiesit ca Adrian Nastase are de gind sa-si puna capat zilelor. De urgenta a fost trimis echipajul de Politie si o ambulanta, pentru a incerca o discutie, o prevenire a evenimentului. Ministrul de interne Ioan Rus i-a comunicat premierului Victor Ponta continutul convorbirii cu Adrian Nastase si senzatia ca fostul premier e pregatit sa faca un gest dramatic. Exista informatii inca neverificate potrivit carora Ponta l-a sunat pe Nastase, incercind sa-l convinga sa nu faca nici un gest necugetat. Dar decizia fostului premier era deja luata, in urma socului psihic extrem de puternic suferit ca urmare a condamnarii cu executare.
Politistii s-au prezentat in strada Zambaccian. Au prezentat mandatul de aducere in arest. Adrian Nastase si Dana Nastase, vizibil afectati psihic, nu s-au opus in nici un fel.
Adrian Nastase le-a spus politistilor : “Dati-mi voie se merg sa iau niste carti cu mine”. Replica politistului a fost : “Nu va pot lasa sa mergeti singur, trebuie sa merg cu dumneavoastra”. Nastase a replicat : “Foarte bine, sa mergem amindoi”. 
Nastase si politistul au intrat in biblioteca, acesta din urma fiind la 3-4 pasi in spate. Nastase s-a postat la birou cu fata la usa si a spus : “Imi pare rau ca trebuie sa asisti la asa ceva”.  A scos pistolul dintre doua carti aflate pe birou si l-a dus la tampla. Politistul a sarit spre mina lui dreapta, incercind sa-l prinda de palma pentru a putea impiedica declansarea tragaciului. Intr-o fractiune de secunda glontul a pornit, el strabatind din spate spre fata zona gitului, din pozitia in care mina cu pistolul fusese deviata de efortul extrem de riscant al politistului.
Nu exista nici un fel de indoiala ca Adrian Nastase a vrut sa sa sinucida, el ducind pistolul la timpla, actionind tragaciul fara nici un fel de retinere. Daca politistul n-ar fi sarit practic pe Nastase, incercind sa-i duca mina la spate si sa-i ia pistolul, astazi fostul prim ministru ar fi fost cu siguranta mort.
Ambulanta era deja alertata, fiind in proximitatea casei. Echipajul medical a urcat de urgenta, a constatat plaga impuscata si a decis transferul de urgenta la spital. In casa era o atmosfera de soc si groaza, fiind alertat de urgenta si Parchetul General. Desi Nastase era constient dar intr-o stare psihica deplorabila, nu s-a stiut nici o secunda cit de grava este leziunea provocata prin impuscare. Evaluarea amanuntita a fost facut de echipa pluridisciplinara de la Spitalul de Urgenta Floreasca.
Sursele din ancheta confirma premeditarea evidenta a gestului facut de Adrian Nastase, determinarea acestuia fara nici o indoiala, fapt confirmat si de cele trei scrisori de adio scrise pentru sotia Dana si fiii Andrei si Mihnea.
Potrivit evaluarii psihologice si psihiatrice preliminare, exista riscul ca amenintarea asupra vietii lui Adrian Nastase sa nu fi disparut in urma tentativei nereusite de suicid de miercuri seara. Daca dupa recuperarea medicala in urma internarii se va pune in continuare problema arestarii si incarcerarii fostului prim ministru, exista o posibilitate solida ca acesta sa-si doreasca in continuare sa-si puna capat zilelor, pentru a preveni un act de umilinta suprema pe care nu-l poate suporta din punct de vedere psihic.